Andrei avea doar câteva pământuri și un mic lot de legume pe care le cultiva cu trudă. În fiecare zi, își petrecea timpul muncind din greu pentru a-și hrăni familia. În ciuda sărăciei, el era cunoscut în sat pentru generozitatea și inima sa mare. Chiar și atunci când avea puțin, mereu găsea moduri de a împărți cu cei aflați în nevoie.
Pe de altă parte, Nicolae era un bărbat bogat și influent în sat. Deși avea multe bunuri și avere, inima lui era rece și egoistă. Se bucura de luxuri și bunăstare, dar rar își îndrepta atenția către cei mai puțin norocoși decât el.
Într-o zi, o furtună puternică a lovit satul, distrugând multe din casele săracilor și recoltându-le munca grea a anului. Andrei și familia lui au fost grav afectați de dezastru, pierzându-și aproape totul. În timp ce stăteau în mijlocul ruinelor, fără speranță, Andrei a simțit o mână pe umărul său. Era Nicolae, care venise să vadă pagubele.
În ciuda bogăției sale, Nicolae a fost mișcat de suferința și disperarea lui Andrei. Fără să ezite, el i-a oferit ajutor să-și reconstruiască casa și să-și repornească afacerea. Andrei a fost uluit de generozitatea lui Nicolae și recunoștința lui a fost imensă.
În timp ce lucrările de reconstrucție avansau, Andrei și Nicolae au devenit prieteni apropiați. Nicolae a învățat multe de la Andrei despre compasiune și solidaritate. În schimb, Andrei a înțeles că bogăția nu definește cu adevărat o persoană și că adevărata bogăție constă în inima și în capacitatea de a face bine celor din jur.
Astfel, această poveste despre omul sărac și omul bogat ne învață că adevărata bogăție nu se măsoară în avere materială, ci în bunătatea, generozitatea și compasiunea pe care o arătăm celor din jur.