Într-un târg aglomerat trăiau doi negustori, Elena și Vlad. Elena era cunoscută pentru onestitatea sa și pentru faptul că întotdeauna spunea adevărul, indiferent de circumstanțe, în timp ce Vlad era recunoscut pentru viclenia și înșelăciunea sa.
Într-o zi, târgul a fost vizitat de un negustor străin care avea bijuterii prețioase pe care voia să le vândă. Negustorul a cerut sfatul localnicilor pentru a-și determina prețul corect al bijuteriilor sale. Elena și Vlad au fost primii care s-au oferit să-l ajute.
Elena, respectând principiile ei de onestitate, i-a spus străinului că bijuteriile sale erau de o calitate excepțională și că meritau un preț ridicat. Ea i-a sfătuit să nu scadă prețul, deoarece bijuteriile erau de o valoare reală și era corect să primească pentru ele suma pe care o meritau.
Pe de altă parte, Vlad, văzând oportunitatea de a profita de situație, i-a spus străinului că bijuteriile sale nu aveau o valoare reală și că ar trebui să le vândă la un preț mult mai mic. El a sugerat că aceasta ar fi cea mai bună modalitate de a face vânzarea și de a obține un profit rapid.
Străinul, impresionat de sinceritatea și onestitatea Elenei, a decis să-și urmeze sfatul și să nu scadă prețul bijuteriilor sale. În cele din urmă, bijuteriile au fost vândute la un preț foarte bun, iar străinul a fost mulțumit de tranzacție.
În timp ce Elena a fost apreciată pentru integritatea ei și pentru faptul că a spus adevărul, Vlad a realizat că viclenia și înșelăciunea nu aduc niciodată satisfacție pe termen lung și că adevărul și onestitatea sunt întotdeauna cele mai bune alegeri în viață.