Într-un sat liniștit trăiau doi copii, Mara și Luca. Mara era cunoscută pentru faptul că mereu spunea adevărul, indiferent de consecințe, în timp ce Luca era obișnuit să inventeze povești și să mintă pentru a se proteja sau pentru a obține ce dorea.
Într-o zi, în sat a avut loc un incident nefericit: o fereastră a fost spartă, iar un obiect valoros a dispărut din casa unui localnic. Oamenii din sat au fost îngrijorați și s-au adunat în piață pentru a discuta ce s-a întâmplat.
Când a fost întrebată despre incident, Mara și-a spus povestea sinceră despre ceea ce văzuse. Ea a recunoscut că a văzut pe cineva trecând pe lângă casa vecinului, dar nu a putut identifica cine era. Cu toate că nu a știut exact ce s-a întâmplat, a fost sinceră și a spus tot ce știa.
În schimb, Luca, speriat de consecințele faptului că ar putea fi acuzat de furt, a decis să inventeze o poveste pentru a-și acoperi adevărul. El a spus că nu a văzut nimic și că a fost departe de locul incidentului în momentul în care acesta s-a întâmplat.
În cele din urmă, adevărul a ieșit la iveală: o altă persoană din sat, care a fost martoră la incident, a venit înainte și a confirmat ceea ce spusese Mara. Luca, care a mintit pentru a se proteja, a fost descoperit că nu spusese adevărul.
Această poveste ne învață că adevărul poate fi neplăcut uneori, dar să fii sincer și onest este întotdeauna cea mai bună cale. Minciuna poate oferi o soluție temporară, dar în cele din urmă, adevărul va ieși la iveală și va avea consecințe mai grave decât dacă am fi fost sinceri de la început.