Mergind odata un crestin ca sa se inchine la biserica Sfantului Mina, a gazduit la o casa de straini, iar stapinul acelei case, cunoscind ca cel gazduit avea banii pusi in sin s-a sculat la miezul noptii si l-a omorit. Apoi taindu-l bucati, le-a pus intr-o cosnita pe care a ascuns-o intr-i incapere dosnica, asteptind ca sa se faca ziua.
In vreme ce ucigasul se gindea cum, unde si cind sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l afle cineva, iata i s-a aratat Sfintul Mina calare, in chip de ostas si cercetind ce s-a intamplat cu strainul care gazduise acolo, ucigasul spunea insa ca nu stie nimic. Atunci sfintul, pogorindu-se de pe cal, a intrat in casa si, aflind cosnita si scotind-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: “Cine este acesta?”. Iar ucigasul, de frica, fara de glas facindu-se, s-a aruncat la picioarele sfintului. Iar sfintul, punind la loc toate membrele celui ucis si facind rugaciune, a inviat mortul si i-a zis: ” Da lauda lui Dumnezeu!”. Iar mortul, ridicindu-se ca din somn si cugetind cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si il inviase.
Dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfintul banii de la el si i-a dat omului pe care il inviase, zicindu-i: “Du-te, frate, in calea ta!”. Intorcindu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi i-a iertat greseala si facind rugaciune pentru dinsul, a incalecat si s-a facut nevazut.