O femeie oarecare, silita fiind de catre un barbat spre amestecare de rusine, s-a dus la sfintul si a cerut ajutorul lui, care nu a trecut-o cu vederea, pazind-o nevatamata. Acela, legindu-si calul de piciorul sau, incerca sa sileasca pe femeie. Iar calul, salbaticindu-se impotriva stapinului, nu numai ca l-a impiedicat de la nelegiuita fapta, ci l-a si tirit pe pamint, neoprindu-se pina la biserica sfintului. Ajungind acolo, cu mare glas necheza, facind pe multi oameni sa iasa din biserica afara sa vada ce se intimpla. Deci, cel ce a patimit aceasta, vazind adunarea poporului si calul sau care si mai mult se zbatea, si neavind vreun ajutor de la cineva, temindu-se sa nu sufere ceva mai rau de la calul sau, a marturisit fara sa se rusineze inaintea tuturor, pacatul sau si indata calul s-a linistit. Dupa aceasta, dezlegindu-se calaretul, a intrat in biserica sfintului cazind la pamint se ruga lui ca sa nu fie inca mai mult pedepsit.
Alta data, un schiop si o femeie muta, stateau in biserica sfintului impreuna cu alti bolnavi, spre a se vindeca. Intr-o noapte, fiind toti cuprinsi de somn, s-a aratat sfintul si a zis schiopului: “Du-te acum, cind este liniste si apuca-te de haina femeii mute si te vei vindeca!”. Iar el, ducindu-se si apucind-o de haina, femeia s-a tulburat si a strigat, dezlegindu-i-se limba. Iar schiopul rusinindu-se, indata s-a sculat si a inceput sa fuga. Intelegind amindoi minunea ce s-a facut, au slavit pe Dumnezeu.
Alt crestin bogat s-a fagaduit sa faca Sfintului Mina un disc de argint. Deci, mergind la argintar, i-a zis sa faca doua discuri si pe unul sa scrie numele sfintului, iar pe celalalt numele sau. Dupa ce le-a facut pe amandoua, fiindca discul sfintului era mai stralucitor, crestinul acela a oprit discul sfintului pentru sine, uitind ca pe el scrie numele sfintului.
Dupa un timp s-a intimplat ca acel crestin sa faca o calatorie pe mare. Stind la cine intr-o zi, a adus servitorul la masa discucl sfintului plin de bucate, iar acel neevlavios crestin minca din bucatele cele de pe disc fara sfiala si fara cucernicie. Deci dupa ce s-a ridicat masa, a luat servitorul discul ca sa-l spele in mare, dar discul, alunecind din miinile sale a cazut in mare. Dupa aceea, inspaimintindu-se servitorul si ametind, a cazut si el in mare.
Stapinul sau, vazind aceasta, se tinguia zicind: “Vai mie ticalosul, caci dorind discul sfintului, pe linga disc mi-am pierdut si sluga. Ci Tie, Doamne, dau fagaduinta aceasta, ca de voi afla numai trupul slugii mele, voi da mucenicului Tau, Sfintul Mina, impreuna cu celalalt disc si pretul discului sfintului ce s-a cufundat in mare”.
Deci, iesind din caic, se uita pe tarmul marii, asteptind sa vada mort trupul slugii ce il cauta. Privind el acolo, o, minune, a vazur pe sluga sa vie iesind din mare si tinind in miinile sale discul sfintului. Deci, vazindu-l pe el, s-a inspaimintat stapinul si a strigat cu mare glas propovaduind minunea sfintului. Apoi cei ce erau in caic au iesit toti afara si-l intrebau pe servitor cum a scapat din mare. Iar acesta le-a spus ca indata ce a cazut in mare, a venit un om frumos impreuna cu alti doi care l-au apucat si l-au scos la mal.